Pe mâna tatălui vedem lumea.

Ce înseamnă asta?

Știm cu toții că suntem în simbioză cu mama până în jurul vârstei de trei ani. Apoi vine tata.

Un tată aflat într-o relație bună cu mama îl va separa pe copil de mamă în mod sănătos.

Mama rămâne mama pentru totdeauna. Tata ne ia frumușel de mână și ne duce în lume. Ne arată lumea.

Cu acest curaj în suflet, vom putea, la un moment dat, ca adulți, să plecăm din familia noastră de origine. Să ne lăsăm părinții în spate. Ei rămân acolo pentru totdeauna, dar noi vom avea curajul să plecăm pe destinul nostru, către necunoscut.

Și tot pe mâna tatălui vine profesia. Vine autoritatea. Vine succesul din profesie.

La fel de important ca mama este și tata.

Dar ce se întâmplă atunci când mâna aceea a lipsit?

Pentru unii dintre noi, tata a lipsit cu totul. A plecat când eram mici. A murit devreme sau poate nu l-am cunoscut niciodată.

Pentru alții, tata a fost acolo. Era în casă, era la masă, mergea la serviciu. Și totuși, cu inima, parcă nu era lângă noi.

De unde vine asta?

Dacă ne uităm atent la relația dintre tata și bunicul, apare un element extrem de important: războiul. Mulți dintre bunicii noștri au trecut prin el. De asta suntem cu toții rupți în bucăți.

Iar un bărbat care, în sufletul lui, nu a fost conectat cu tatăl lui, poate deveni foarte autoritar sau rigid. Poate că așa a fost și tatăl nostru. Poate că așa a fost și tatăl lui.

Și noi, copiii, ce am făcut? Am crescut cu un gol interior pe care nu puteam să punem mâna. În acel gol era bine să fie tata.

Vedem în jurul nostru atât de multe povești în care oamenii de succes în sufletul lor sunt doar niște copii. Copii neîmpăcați cu tata, care își doresc să demonstreze că merită să fie văzuți și că au reușit în viață, chiar dacă tata nu a fost prezent în viața lor.

Muncim mult. Demonstrăm mult. Și uneori, nici succesul nu ne mai bucură.

Ce putem face, ca adulți?

Mai întâi, să renunțăm la ideea că părinții ar fi putut face lucrurile diferit. Nu aveau cum.

Apoi, să ne amintim un adevăr simplu. Tata rămâne Tata.

Tata și-a făcut treaba atunci când s-a lăsat ghidat către mama. Dacă am avut bucuria să-l cunoaștem sau nu, asta face parte din călătoria sufletului nostru.

Există o mișcare întreruptă către mamă. Dar există și o mișcare întreruptă către tată. O mișcare pe care o putem face în interiorul nostru oricând, astăzi, din locul de adult.

Chiar dacă tata trăiește. Chiar dacă a murit. Chiar dacă nu l-am cunoscut niciodată.

Noi suntem, poate, primii care au puterea să se uite înapoi și să pună ceva în ordine. Să putem face asta cu inima plină de iubire.

La webinarul „Tata și succesul nostru” de pe 22 octombrie vom începe împreună drumul către tata.

Pentru cei care l-au avut aproape. Și, mai ales, pentru cei care nu l-au avut. Și poate vom primi acel impuls în suflet pentru a începe drumul spre tata. 

Vă aștept cu drag,

 Elena. 

P.S. Webinarul „Tata și succesul nostru” are loc Joi 22 octombrie, la ora 18:00 (ora României)