Adesea în sesiunile de Constelații Familiale și în interviurile publice pe care le-am susținut am subliniat mereu importanța relației cu mama. Cum toate aspectele din viața noastră se îmbunătățesc atunci cand reușim să ne împăcăm cu mama si sa o vedem ca pe o fântâna a Vieții noastre.
Cum a fost drumul meu către mama?
Am realizat importanța lui încă de la prima mea interacțiune de Constelații cu Bert, de fapt cu soția lui, Sophie.
Bert și Sophie au intrat în viața mea în urmă cu 13 ani, chiar în noiembrie 2013.
Sophie, soția lui se ocupă de școala lui Bert. Școala este amplasată în Bad Reichenhall, un orășel mic de provincie, la granița cu Salzburg, în Bavaria Germania.
Când am ajuns acolo, prima data, Bert era grav bolnav, internat in spital. Sophie a fost nevoită să susțină cele 5 zile de training internațional cu peste 400 de persoane. Oameni veniți din 37 de țări de pe întreaga planetă.
Și eu la fel ca alte persoane venisem acolo să-l întâlnesc pe Bert.
Eu îl întâlneam pentru prima oară sau cel puțin asta îmi doream in acel moment.
Era de fapt o dorință comună a întregului grup de a-l vedea pe Bert.
Voiam prezența lui, voiam căldura si sfaturile lui.
Însă trainingul a fost susținut de Sophie, care duce mai departe învățăturile predate de Școala Hellinger, lucru pe care îl face și astăzi cu multa dedicare si smerenie.
Ea a fost nevoită să conțină această mișcare, în care toată lumea îl cerea pe Bert, respingând-o pe ea, ca femeie și mamă.
Doar după ceva vreme am înțeles cât de dedicată era acestui proces pentru a putea accepta și înțelege tot ce i se întâmpla.
Au fost pentru mine câteva zile foarte vindecătoare, însă nu au fost ușoare.
Mă bucur că am avut parte de ele și mi-am dat voie să stau cu onestitate, să observ ce se întâmplă în interiorul meu. Cât de mult îmi doream să-l văd pe Bert, doar pe el.
Soția lui a conținut sute de persoane care erau in propriul proces de vindecare a relației lor cu mama. Ei proiectau pe ea toate rănile nevindecate din sufletul nostru in relație cu mama.
Poate nu toți, dar mulți dintre noi o făceam.
Cu atâta grație a putut să ne conțină pe toți. Sute de oameni care voiau să-l vadă pe soțul ei și în același timp să conțină durerea, fricile și neputința din sufletul ei.
Știind că Bert, omul ei iubit, este într-un spital, grav bolnav, în mâinile lui Dumnezeu.
A doua zi am putut să observ măreția acestei femei care e greu de exprimat în cuvinte.
Ne-am dat seama ce era de fapt în sufletul acestei femei al cărui bărbat era grav bolnav. Iar noi, oameni veniți de pe întreaga planetă, cu suflete rănite: o respingeam, nu o primeam și nu o vedeam așa cum era ea. Tot o femeie, soția unui bărbat pe care îl iubea și avea și ea, ca orice om, fricile, temerile ei și mai ales o mare neputință.
Atunci s-a întâmplat ceva în sufletul meu și am putut să o văd. Sa o văd cu adevărat.
Am putut să o cobor de pe piedestalul așteptărilor mele și să o văd că este la fel ca mine.
O femeie care iubește un bărbat și își dorește să fie bine.
În a treia zi am avut altă mișcare în suflet. Am putut să o văd pe Sophie cu ochii sufletului meu. Am început să o admir și să o văd cu adevărat.
Sunt tare bucuroasă că am avut șansa asta.
Să-mi dau voie să stau în acest proces atât de profund de vindecare al sufletului meu.
În a patra zi am avut o cu totul altă mișcare.
Mișcarea în care eu am mers către mama.
Am intrat într-un proces foarte profund în care m-am uitat la Mama din locul de femeie. Din locul unei soții care a avut un bărbat de multe ori încercat de boală. Care avea trei fete, care își dorea doar sa ne fie bine. Mama a avut o forță și o putere extraordinară deși ea nu avea niciun sprijin în mod direct.
Mai târziu am aflat că mama avea un sprijin, un sprijin spiritual, îl avea pe Dumnezeu lângă ea, in inima ei și se ruga în fiecare zi la El.
Mi-ar fi plăcut ca mama să-mi împărtășească acest lucru mai prin tinerețe.
Însă așa a fost să fie, să descopăr mai târziu, poate într-un moment în care eram cu adevărat pregătită.
Am observat că nu suntem singuri.
Și că întotdeauna există un ceva mai mare care ne poate conține. Care poate să fie alături de noi in fiecare clipa.
Fiecare dintre noi are la nivel spiritual o susținere foarte mare. Și eu am această susținere și tu și fiecare dintre noi.
Pentru a putea să ne conectăm cu această susținere, avem nevoie să ne ducem în interior.
Avem nevoie să ne uităm la noi, la fricile noastre, la neputința noastră și să stăm cu ele, să le îmbrățișăm și să o facem cu încredere.
Dar ca să vină această încredere atât de necesară. E nevoie ca adultul din noi, așa cum am spus-o de atâtea ori și nu sunt singura care recomandă acest lucru, să se uite în interior profund, la copilul din noi.
Copilul își vede părinții ca pe Dumnezeu, ca pe un zeu.
Însă părinții noștri sunt doar niște ființe umane, cu frici, cu temeri, cu neputințe, cu răni nevindecate, cu iubiri neimplinite si doruri adanci.
Însă ce au ei și face diferența este puterea interioară pentru a supraviețui și a rămâne în picioare. Indiferent de incercarile prin care au trecut.
Mare dar a fost pentru mine să o pot vedea pe mama, ca un OM. Un simplu OM.
În multe constelații, uneori, s-a întâmplat ca persoană a cărei constelație avea loc să spună la finalul mișcarii pe care a avut-o: “Acum o văd pe Mama, este și ea tot un om.”
Despre începutul acestui proces pe care îl numesc Drumul către Mama am povestit și explicat în detaliu în programul cu același nume “Toate Drumurile duc la Mama”.
Să ne uităm la așteptările noastre imense pentru cei din jur.
Ce ușurare pentru sufletul mamelor noastre, pentru sufletul partenerilor noștri, al copiilor noștri, al prietenilor noștri sau a șefilor noștri. Să-i eliberăm de povara așteptărilor noastre.
Dacă aș avea o putere magică, aș șterge din câmpul colectiv așteptările.
Cum ar fi, dacă nu aș avea așteptări de la cei din jur, ci aș avea așteptări doar de la mine?
În loc să aștept ca cineva să mă salveze din exterior.
Să mă duc în interior să stau cu mine cât mai mult și să-mi aduc acasă sufletul pierdut.
Să stau cu mine în fiecare zi.
Un pic dimineața si un pic in fiecare seară.
Dar în fiecare zi să renunț un pic la așteptări.
Ce dar le facem celorlalți și ce dar ne facem nouă!
Eliberându-i pe ei de povara așteptărilor noastre și eliberându-ne și pe noi de povara așteptărilor lor de la noi.
Intrăm într-un alt proces, într-un proces de vindecare profundă în care îmi dau voie să mă uit la mine fără vină, fără frica că voi fi respins, fără frica că voi fi abandonat, fără a simți umilință, nedreptate sau tradare.
Acestea sunt rănile sufletului despre care eu cred că știm cu toții, și e bine să știm, pentru că sufletul nostru nu vrea decât să fie vindecat în această experiență umana.
După cinci zile, am plecat din Germania cu mama în sufletul meu și cu încrederea că voi reveni în Germania și-l voi întâlni pe Bert.
Îmi place să îl consider maestrul inimii mele, omul care m-a învățat smerenia fără să zică niciun cuvânt, omul care s-a uitat în ochii mei si dincolo de ei, iar eu pentru prima oara in viata mea m-am simțit văzută și acceptată exact așa cum sunt.
Cred că ne dorim cu toții acest lucru, să fim văzuți așa cum suntem, sa fim acceptati si respectati exact asa cum suntem.
Să ne întrebăm acum: Pot eu să fiu altfel decât sunt în acest moment?
Mie mi-a adus multă pace când am stat cu mine și n-am mai vrut să mă schimb, să mă accept așa cum sunt, cu blândețe, cu iubire, să mă văd, să mă ascult, să mă aud și să mă înțeleg.
Să am răbdare cu mine și cu tot drumul meu către vindecarea sufletului.
Aș vrea acum să închei acest mesaj uitându-ne la așteptările pe care le avem față de cei din jur.
Să ne uităm la așteptările imense pe care uneori le avem de la noi, să ne uităm la noi cu blândețe și răbdare, că tot niște ființe umane suntem și în experiența aceasta biologică avem multe limite.
Să fim de acord cu limitele noastre si sa fim conectati la puterea noastră interioară.
Atunci când eu rămân cu mine, stau cu mine, mă accept așa cum sunt, am să pot să stau și cu tine așa cum ești, fără să vreau să te schimb și să am încredere ca în ritmul tău ai să ajungi în acest loc în care ai să fii de acord cu Viata ta si cu maretia mamei tale care a fost in serviciul vietii tale.
Exact așa cum ești, fără să vrei să schimbi nimic din trecutul tău.
Dacă vei fi de acord cu tine așa cum ești și împăcat cu trecutul și viața ta, asa cum au fost, ai să poți să stai cu tine ACUM si sa privești spre viitor cu bucurie.
Cu bucuria faptului că ești!
Cu bucuria faptului că trăiești!
Zile senine sa avem și să ne bucurăm de noi așa cum suntem,
Cu drag,
Elena