Mulți dintre noi, cei trecuți de pragul de 40 de ani, purtăm în noi aceeași poveste – a celor din generațiile care au învățat poate prea devreme ce înseamnă cuvântul „trebuie”.

Este povestea în care am fost nevoiți să îmbrăcăm, pe umerii noștri mici, o haină de om mare. Poate că părinții noștri erau prinși în provocările vremurilor, în lupta pentru a ne oferi un trai mai bun, iar noi, din iubire și loialitate față de ei, am preluat de timpuriu, griji și responsabilități de adult.

Am învățat să fim serioși, poate chiar înainte să ne fi săturat de joacă. Și pentru asta, am fost aplaudați și lăudați. Ni se spunea că suntem maturi pentru vârsta noastră, iar noi ne simțeam importanți și o trăiam ca pe ceva măreț.

Și, într-un fel, chiar era. Era o imensă dovadă de iubire.

Dar fără să ne dăm seama, în acest proces am lăsat în urmă o parte din noi. Am sărit peste etape prețioase ale copilăriei, lăsând în interior un gol. Este un loc în care locuiește Copilul nostru Interior, cel care nu a avut, poate, suficient timp să fie doar… copil.

Acest gol se simte adesea în viața de adult ca o neliniște subtilă, o căutare continuă, o senzație că „ceva lipsește”, indiferent de câte reușite am avea. Vrem mai mult și niciodată pare că nu este suficient.

Privind din perspectiva Constelațiilor Familiale, descoperim însă că adevărata maturizare este o călătorie interioară, cu totul diferită.

Iar mișcarea care aduce vindecare și pace este aceasta: să putem să ne uităm la părinții noștri și să nu mai vrem ca ei să fi fost altfel decât au fost. Să încetăm să le mai cerem ceea ce nu au putut sau nu au știut să ne ofere.

Iubirea de sine înseamnă să spunem un „Da” plin și asumat vieții, exact așa cum a venit ea la noi, prin acești doi oameni. Înseamnă să recunoaștem, la nivel de suflet, că ei ne-au dat cel mai mare dar – VIAȚA –, și că acest dar a fost și este suficient

Atunci când reușim această mișcare în inima noastră, ceva se schimbă în interior.

Nu mai punem pe umerii partenerilor, prietenilor sau copiilor noștri povara de a umple golurile noastre. Adultul din noi, în sfârșit împăcat cu propria poveste, devine el însuși părintele cald și iubitor pentru propriul Copil Interior.

Așadar, maturizarea nu înseamnă să fim sobri și să uităm de noi. Dimpotrivă. Înseamnă să ne dăm voie, în sfârșit, la bucurie, la joc, la creativitate. Acum, adultul din noi este suficient de prezent și puternic pentru a-i oferi copilului interior siguranța de care are nevoie.

Vă invit cu toată căldura la webinarul pe care l-am numit chiar așa: „Copilul Interior și Iubirea de Sine” pe 31 iulie, de la ora 18:00 (ora României).

Vom face împreună primii pași pentru a ne reconecta cu acea parte inocentă și plină de viață din noi și pentru a face loc acelei iubiri de sine care vindecă și întregește într-un spațiu de siguranță plin de blândețe, respect și fără judecată.

Te aștept cu inima deschisă, să pornim împreună în această călătorie de regăsire.